Türkiye Cumhuriyeti
Republica Turcia
Drapelul Turciei
Stema Turciei
Drapel Stemă
Deviză: Pace în Å£ară, pace în lume
(turca: Yurtta Barış, Dünyada Barış)
Imn naţionalİstiklâl Marşı

Localizarea Turciei

Capitală Ankara
52° 31' lat. N
13° 24' long. E
OraÅŸ principal Istanbul
Limba oficială Turcă
Sistem politic Republică
 - PreÅŸedinte Abdullah Gül
 - Prim-ministru Recep Tayyip ErdoÄŸan
Independenţă   23 aprilie 1920 Crearea Parlamentului
 9 octombrie 1923 Declararea Republicii 
Suprafaţă  
 - Total 780,580 km² km² (Locul 36)
 - Apa (%) 1.3%
PopulaÅ£ie  
 - {{{an}}} 69,660,559 loc. (Locul 17)
 - Densitate 230/km² loc./km² ({{{Densitate-loc}}})
PIB {{{PIB_PPC_an}}}
 - Total $$729,983 miliarde (Locul 17º)
 - Per capita $$10,479
Monedă Lira turcă
Fus orar EET (UTC+2)
Zi naţională {{{Zi-naţională}}}
Domeniu Internet .tr
Prefix telefonic +90
De pe 1 ianuarie 2005, lira turcească a fost înlocuită de noua liră turcească.

Republica Turcia (limba turcă: Türkiye)Ltspkr.pngTürkiye Cumhuriyeti , este o ţară întinsă pe două continente. 97% din suprafaţa ţării se află în Asia (Anatolia) şi 3% Europa (peninsula Balcanică). Turcia are graniţe cu opt ţări: Grecia şi Bulgaria la nord-vest; Georgia, Armenia şi Azerbaidjan la nord-est; Iran (Persia) la est; şi Irak şi Siria la sud. Turcia este o republică democratică, laică, constituţională al cărei sistem politic a fost stabilit în 1923. Turcia este un stat membru al ONU, NATO, OSCE, OECD, OIC şi Consiliul Europei. În octombrie 2005 Uniunea Europeană a deschis negocierile de aderare cu Ankara.

Strâmtoarea Bosfor care separă Asia de sud-vest de Europa de sud-est se află în Turcia. Anatolia e situată între Marea Neagră la nord şi Marea Mediterană la sud, cu Marea Egee şi Marea Marmara la vest. Unii geografi consideră Turcia ca o parte a Europei datorită anumitor caracteristici culturale, politice şi istorice. Datorită poziţiei sale geografice între Europa şi Asia şi între trei mări, Turcia a fost o răscruce istorică, patria şi câmpul de luptă a mai multor mari civilizaţii şi un centru de comerţ.

Cuprins

modifică Istorie

Republica Turcia a fost întemeiată la 29 octombrie, 1923 din rămăşiţele Imperiului Otoman. Originile Turciei moderne încep odată cu sosirea triburilor turce în Anatolia în secolul al 11-lea. În urma înfrângerii turcilor selgiucizi de către mongoli, un vid de putere a permis noii dinastii otomane să devină o forţă importantă în regiune. În secolul al 16-lea, ajuns la întinderea maximă, Imperiul Otoman acoperea Anatolia, Africa de Nord, Orientul Apropiat, Europa de sud-est şi Caucazul. După înfrângerea suferită în primul război mondial, puterile învingătoare au căutat împărţirea imperiului prin Tratatul de la Sévres. Cu sprijinul aliaţilor, Grecia a invadat şi ocupat oraşul Izmir, în conformitate cu Tratatul. La 19 mai, 1919 a fost iniţiată o mişcare naţionalistă sub conducerea lui Mustafa Kemal Ataturk Paşa, un comandant militar care s-a distins în cursul bătăliei de la Gallipoli. Kemal Paşa a încercat revocarea termenilor tratatului semnaţi de sultan la Istanbul, mobilizând fiecare parte a societăţii turceşti, în ceea ce a devenit războiul turc de independenţă (în turcă: Kurtuluş Savaşı).

La 18 septembrie, 1922, armatele de ocupaţie ale Antantei au fost învinse şi ţara eliberată. A urmat abdicarea sultanului la 1 noiembrie, 1922, astfel încheindu-se 631 de ani de stăpânire otomană. În 1923 Tratatul de la Lausanne a recunoscut suveranitatea noii Republici Turce, iar Kemal a primit supranumele de Atatürk (însemnând Părintele Turciei) şi a devenit primul preşedinte al ţării. El a instituit mai multe reforme care au modernizat Turcia, desprinzând-o de trecutul ei otoman.

modifică Politică

Politica Turciei este una republicanǎ. La fiecare 4 ani se voteazǎ alt preşedinte. Preşedintele Turciei este Abdullah Gül.

modifică Împărţirea administrativă

Pentru detalii, vedeţi articolele Regiunile Turciei, Provinciile Turciei

Turcia este împărţită în 81 de provincii (iller în limba turcă; singular il). Fiecare provincie este împărţită în subprovincii (ilçeler; singular ilçe). Provincia poartă de obicei acelaşi nume cu capitala acesteia, considerată subprovincia centrală; excepţiile sunt Hatay (capitală: Antakya), Kocaeli (capitală: İzmit) şi Sakarya (capitală: Adapazarı). Cele mai mari provincii sunt: İstanbul 11 milioane de locuitori, Ankara 4 milioane, İzmir 3,5 milioane, Bursa 2,1 milioane, Provincia Konya 2,2 milioane, Provincia Adana 1,8 milioane.

modifică Oraşele

Capitala Turciei este oraşul Ankara, dar capitala istorică İstanbul rămâne centrul financiar, economic şi cultural al ţării. Alte oraşe importante sunt İzmir, Bursa, Adana, Trabzon, Malatya, Gaziantep, Erzurum, Kayseri, İzmit (Kocaeli), Konya, Mersin, Eskişehir, Diyarbakır, Antalya şi Samsun. Aproximativ 68% din populaţia Turciei locuieşte în centre urbane.[1]

modifică Geografie

Turcia are 81 oraÅŸe:

Adana, Adiyaman, Afyon, Agri, Aksaray, Amasya, Ankara, Antalya, Ardahan, Artvin, Aydin, Balikesir, Bartin, Batman, Bayburt, Bilecik, Bingöl, Bitlis, Bolu, Burdur, Bursa(Brusa), Canakkale, Cankiri, Corum, Denizli, Diyarbakir, Duzce, Edirne, Elazig, Erzincan, Erzurum, Eskisehir, Gaziantep, Giresun, Gümüshane, Hakkari, Hatay, Igdir, Isparta, Icel, Istanbul, Izmir, Karabuk, Karaman, Kars, Kastamonu, Kayseri, Kirikkale, Kirklareli, Kirsehir, Kilis, Kahramanmaras, Kocaeli (Izmit), Könya, Kutahya, Malatya, Manisa, Mardin, Mugla, Mus, Nevsehir, Nigde, Ordu, Osmaniye, Rize, Sakarya, Samsun, Siirt, Sinop, Sivas, Sanliurfa, Sirnak, Tekirdag, Tokat, Trabzon, Tunceli, Usak, Van, Yalova, Yozgat, Zonguldak.

modifică Clima

Clima Turciei este temperat-maritimă pe litoralul Mării Negre ÅŸi subtropicală pe litoralul Mării Mediterane. ÃŽn ianuarie, temperaturile medii sunt de 5 Â°C în nord, la Samsun, -4 Â°C în podiÅŸul Anatoliei la Kayseri ÅŸi 11 Â°C în sud, la Antalya. PrecipitaÅ£iile sunt reduse în sud ÅŸi centru (în jur de 400 mm/an) ÅŸi bogate în nord-vest, pe litoralul Mării Negre (1.600 mm/an).

modifică Economie

Turcia a înregistrat în ultimele 4 decenii o creştere remarcabilă din punct de vadere economic. Industria energetica reprezinta indeseori prin industria carbunilor(mai ales lignit si huila),localizata in nord-vestul Anatoliei. Energia electrică se obţine în cadrul hidrocentralelor şi termocentralelor.

În anul 2008, peste 90% din necesarul de combustibili al Turciei a provenit din afara ţări[2].

Turcia susţine un proiect de oleoduct între porturile sale, Samsun de la Marea Neagră, şi Ceyhan de la Mediterana, care serveşte deja drept terminal pentru oleoductele care aduc petrol azer şi irakian[3].

Din 2003, Rusia este primul partener comercial al Turciei, cu schimburi de 38 de miliarde de dolari în 2007[4]. Sute de firme turceşti operează în Rusia, circa două milioane de ruşi vin anual în Turcia (un milion conform altei estimări[3]), iar Rusia asigură, prin Blue Stream, 65% din necesarul de gaz al Turciei[4].

modifică Demografie

Vezi ÅŸi Iuruci

modifică Cultură

modifică Vezi şi:

modifică Note

modifică Legături externe


Flag of Turkey.svg Turcia --- Turci -- Limba turcă

Apărare  â€¢ AÅŸezări  â€¢ Capitala  â€¢ Conducători  â€¢ Climă  â€¢ Cultură  â€¢ Demografie  â€¢
 â€¢ Economie  â€¢ EducaÅ£ie  â€¢ Faună  â€¢ Floră  â€¢ Geografie  â€¢ Hidrografie  â€¢ Istorie  â€¢ OraÅŸ principal  â€¢ OraÅŸe  â€¢ Politică  â€¢
 â€¢ Sănătate  â€¢ Sport  â€¢ Steag  â€¢ Stemă  â€¢ Subdiviziuni  â€¢ Turism  â€¢ â€¢ Cioturi  â€¢ â€¢ Formate  â€¢ â€¢ Imagini  â€¢ â€¢ Portal  â€¢ â€¢